Cronica Fundaţiilor, Anul XI august 2013, Nr.61

Am spus și am scris, cu ani în urmă, că Grigore Popescu - Muscel este, probabil, cel mai important pictor muralist al ortodoxiei europene. Pentru mine Râmeți, Lainici, Borzești sunt jaloane ale unei cariere de excepție în care artistul a adus o viziune modernă atât de necesară frescei din lăcașurile românilor. În paleta bogată, în suprafețele mate sau strălucitoare, în decorativismul bine stăpânit ale artistului bănuiam un posibil maestru al șevaletului. Dar abia acum, în miezul de vară 2013, la Mogoșoaia, l-am descoperit pe creatorul unui ” stil Grigore Popescu” lesne recognoscibil în uleiuri pe carton - ”Compoziție cu personaje”, ”Portretul unei doamne”, ”Personaj în galben”, ”Eva în grădină”, pentru a numi câteva -, dar și într-o encaustică pe pânză ”Ploaie și fulgere” de o rafinată elaborare. Acum abia, prin pictura sa de șevalet, l-am înțeles cu adevărat pe mult prețuitul muralist.