CRONICA FUNDAŢIILOR, Anul VI, Nr. 40, 2011, pag. 10 - Culorile de maiestate ale tradiţiei bizantine

(...)În locul de basm în care, la finele epocii fanariote, a fost ridicat un schit pe unde a trecut și Tudor Vladimirescu, unde în veacul al XIX-lea s-au făptuit semne de sfințenie ale recent canonizatului fost stareț Irodion Ionescu și unde, după 1990, un alt stareț, dublat de un destoinic inginer - nimeni altul decât actualul arhiepiscop al Harghitei și Covasnei Înalt Prea Sfințitul Ioan Sălăjan – a ridicat monumentala biserică împodobită de Grigore Popescu, avem acum o pictură murală de o acută modernitate, unde desenul precis al vremurilor noi și culorile ,,de majestate” ale tradiției Bizanțului își dau mâna, într-o sinteză iconografică unică a acelei doctrine fundamentale a Ortodoxiei care este isihasmul. După experiențele plastice numeroase și eminente, desfășurate la București - bisericile Flămânda și Sf. Gheorghe Nou -, la Borzești, la Râmeți, la Tismana, la Orșova și după o serie de opere de artă ortodoxă în Franța, în Germania, în Grecia, în Ungaria și în Serbia, artistul nostru – care este și un cunoscător al învățăturii teologice – reușește la Lainici, într-un loc care a fost din vechime unul de reculegere și contemplație monastică, să conceapă o rânduială iconografică, istorică și mistică deopotrivă, pe care profesorul Mihail Diaconescu, exeget consacrat al esteticii Ortodoxiei, o deslușește pentru cititor, pagină cu pagină, din pridvor până în altar. Avem aici, pe fondul de verde adânc sau de aur luminos, desfășurate ,,Filocaliile" vecgi și noi, texte despre iubirea de frumusețe divină - de la aceea de la Veneția la aceea de la București a neuitatului părinte profesor Dumitru Stăniloae, trecând prin aceea de la Neamț a lui Paisie Velicicovschi, sau ,,Arborii" sfinților isihaști sau ai suveranilor ocrotitori ai credinței Răsăritului - de la Constantin cel Mare la Constsntin Brâncoveanul - sau momente și figuri exemplare ale creștinismului românesc, cu osebire, ale celui oltean și valah, de la Nicodim al Vodiței la întemeierea Episcopiei Râmnicului și la Calinic de la Cernica.(...)