(...) În opera sa iconografică, Grigore Popescu-Muscel evidenţiază lumina, atât de mult iubită de el (...) Este lumina despre care Sfântul Dionisie Areopagitul spunea că este proprie esenţei lucrurilor pentru că este lumina divină care scaldă întreaga creaţie şi care are calitatea de a uni lucrurile create între ele (...) Avem o liturghie a luminii în toată opera lui Grigore Popescu. Despre lumină mărturiseşte pictura lui şi în această liturghie a luminii se plasează şi teme cu totul noi, cum este pridvorul Mânăstirii Lainici, închinat isihasmului românesc.(...)